SUS
Paianjenul rosu comun este considerat un daunator problema pentru culturile de legume (camp si spatii protejate), avand un numar mare de planta gazda: legume, buruieni, pomi, vita de vie, flori, plante ornamentale.



Simptome ale prezentei daunatorilor
 
Paianjenii se localizeaza pe partea inferioara a frunzelor, in apropierea vaselor mari de transport, iar pagubele sunt reprezentate de hranirea prin intepare, distrugerea celulelor tesutului foliar si sugerea sucului celular.

Primele simptome vizibile pe partea superioara sunt mici puncte clorotice ce vor deveni galbene, intr-o zona restransa a frunzelor- prezenta unor vase mai mari de transport in zona respectiva poate fi un indiciu suplimentar privind prezenta paianjenilor.
Ulterior, zonele afectate se maresc atat ca marime ( hranire intensa a unui numar mai mare de indivizi) cat si ca numar pe frunze (unii indivizi migreaza catre alte zone ale frunzei).
Inteparea celulelor se produce din loc in loc, in forma de cerc, rezultand astfel forma tipica a punctelor circulare de suctiune a paianjenului rosu comun. Dupa ce celulele epidermale sunt intepate in acest fel, ele se colapseaza, iar sucul celular supt de catre daunator.

Hranirea intensa si unirea punctelor initiale distruse, duce la formarea de leziuni uniforme, iar frunzele capata un aspect albicios care devine in scurt timp maroniu. Prin distrugerea celulelor in timpul hranirii, tesutul foliar din zona afectata colapseaza, stomatele invecinate sunt distruse si implicit functia respiratorie este mult micsorata.
Frunzele afectate pe toata suprafata isi schimba traptat culoarea, se ingalbenesc si se usuca.
Totodata, pe frunzele afectate mai poate fi observata o panza de paianjen foarte fina , in reteau carei a indivizii aflati in diferite faze de dezvoltare sunt mai bine protejati de factorii de mediu neprielnici (vant, ploaie) dar si de actiunea tratamentelor chimice .
In afara foliajului, paianjenul rosu comun se poate localiza si hrani si pe fructe, scazand considerabil calitatea lor.







Metode de prevenire si combatere


- Irigarea constanta a plantelor si mentinerea unei umiditati relative a aerului peste 70% , reduc foarte mult instalarea primelor colonii de paianjeni in culturile de legume. Plantele aflate sub stres hidric, usor ofilite, sunt foarte usor atacate de catre paianjeni.
-Din cauza unui spectru foarte mare de plante gazda cu care se poate hrani, paianjenii au o capacitate genetica deosebita  de a dezvolta rezistente la substantele aplicate pentru combaterea lor.
In functie de programele de combatere aplicate, anumite populatii pot capata rezistenta la diferite pesticide pentru o perioada de timp, pot aparea fenomene de rezistenta incrucisata sau o explozie a populatiilor de paianjeni intr-un timp foarte scurt, in urma cresterii rapide.

Tratamente chimice:
Pe cale chimica, Paianjenul rosu comun poate fi combatut cu urmatoarele pesticide:
Floramite 240 SC, Kanemite SC, Milbeknock, Nissorun, Vertimec, Voliam Targo.

Distribuie acest articol!

Articole similare

Fainarea la cultura de castraveti

Fainarea la cultura de castraveti

Conditiile de mediu din spatiile protejate sunt favorabile aparitiei si evolutiei atacului unor agenti patogeni printre care se numara si fainarea castravetilor. Boala ataca toate organele aeriene ale plantelor, in toate fazele de dezvoltare, fiind insa afectate in mod deosebit, frunzele si vrejii.

Paianjenul rosu comun

Paianjenul rosu comun

Paianjenul rosu comun (tetranychus urticae) este considerat un daunator problema pentru culturile de legume. Acesta poate produce pagube importante la culturile de legume din camp si spatii protejate, atacul ducand pana la compromiterea culturii.

Patarea unghiulara la castraveti

Patarea unghiulara la castraveti

Dintre bolile produse de bacterii la cultura de castraveti, Patarea unghiulara provocată de bacteria Pseudomonas syringae pv Lachrymans este cea mai cunoscuta si deopotriva cea mai pagubitoare.